Învierea lui Lazăr – Giotto di Bondone

Învierea lui Lazăr   Giotto di Bondone

Conform povestirii Evangheliei, în a patra zi după înmormântarea lui Lazăr, pe care Isus i-a iubit foarte mult, Hristos a venit în Iudeea. Surorile lui Lazăr, Maria și Marta, l-au rugat pe Isus să-l învie pe fratele său, lucru pe care l-a făcut. În termeni generali, această imagine urmărește tradițiile iconografiei bizantine. Dar Giotto se concentrează pe drama a ceea ce se întâmplă: cu o autentică uimire, el transmite admirația șocată și admirația celor prezenți, surpriza, indignarea și frica lor cu care au perceput miracolul făcut de Isus.

Drama este pompată în jurul figurilor lui Hristos și Lazăr, stând la capete diferite ale imaginii. Una radiază puterea și forța divină, cealaltă o păpușă cenușie din lumea umbrelor. Părerile și mișcările omului în vârstă și ale tinereții care stau între ele sunt opuse în direcție și în sentimente exprimate. Tânărul în haine de un verde pal se uită în fața înviatului, cu o privire și cu toată figura lui care exprimă uimire extremă; mâna dreaptă este însă întinsă către Isus, ca și cum ar urmări direcția puterii dăunătoare vieții emanate de el.

Înfățișat brusc în profil, un bărbat în vârstă, în mantie galbenă, care stă lângă Lazăr, se uită în gol la Iisus, aproape întrebător, dar mâinile sale sunt îndreptate către Lazăr – începe să dezlege giulgiul înmormântării al înviatului. În dreapta, un rând este închis de figurile a doi bărbați care stau în spatele lui Lazăr, își acoperă fețele din duhoarea trupului care a început să se descompună. În fața lor, doi tineri au așezat o placă de piatră pe pământ, blocând intrarea în peștera criptelor.

În prim plan, Maria și Martha, prostrate înaintea lui Hristos, sunt înfățișate, în funcție de conținutul figurilor lor, acestea reprezintă fundalul miracolului, iar în planul compozițional fac legătura dintre Hristos și Lazăr. În spatele lui Hristos sunt apostolii, în prim-plan înfățișează figurile lui Ioan și Petru amorțite la vederea unei minuni. Fiecare personaj din imagine este scris ca un erou al unei drame, iar ansamblul lor creează o plenitudine emoțională necunoscută mai devreme în arta fină, tensiunea dramatică, sporită de culori și forme.