Improvizatie 7 – Wassily Kandinsky

Improvizatie 7   Wassily Kandinsky

Refuzând pictura figurativă și subiectivă, Vasily Kandinsky căuta forme noi pentru noua sa artă. Aceste forme inovatoare au fost compoziții și improvizații, care, fără a avea un program complot pronunțat, au purtat ideea în culori și forme, adică erau o narațiune în sine.

Improvizația nr. 7, apărută în 1910, este scrisă cu o tehnică de scriere complexă în mai multe straturi, care este inerentă tuturor lucrărilor autorului acestei perioade, ținând cont de toate legile combinațiilor de culori pe care Kandinsky însuși le-a derivat. Există o mulțime de verzi, negru și roșu-portocaliu. Interpretarea florilor, conform lucrărilor teoretice ale artistului, este următoarea:

Verde – indiferență, nu trezind sentimente, calm; negru – punctul final, sfârșitul, care este asemănător cu stingerea Soarelui sau sfârșitul lumii; alb – tăcere și tăcere; roșu este putere.

Care este sensul combinației tuturor acestor culori? Kandinsky a propus să răspundă la această întrebare în mod independent tuturor, deoarece arta, în general, este absolut subiectivă și intimă, ca să zic așa. Autorul a subliniat în repetate rânduri că culorile nu trebuie decât să atragă atenția privitorului, oferindu-i acestuia posibilitatea creării de sine.