Un artist american care a gravitat spre impresionism, John Tuoktman a avut o slăbiciune incredibilă pentru peisajele de iarnă. După cum a menționat însuși stăpânul, reproducerea peisajului de iarnă este un transfer complex al unei stări naturale foarte delicate, al unei dispoziții subtile. După cum știți, artistul a fost un reprezentant al tonalismului, o direcție care se bazează pe transmiterea unui spațiu sau ceață infinit liber liber. Totuși, această imagine poartă o amprentă foarte îndepărtată a tonalismului, raportând doar la domeniul soluțiilor de culoare tonală.
Pictura prezintă un complot preferat al Tuoktman – un curent rapid de apă înlănțuit în gheață, multă zăpadă. Zăpezile albe de zăpadă trec lin la orizont în nori albicioși, deci nu este clar unde se termină pământul și începe întinderea cerului. Un rivulet îngust, care aleargă cu apă, „se poticnește” pe repezi de zăpadă de piatră, „se taie” pe pânză aproape în diagonală. Ca niște pete strălucitoare pe fundalul acestei pastore albe de zăpadă ies arbori de iarnă subțiri, al căror frunziș slab „arde” cu evidențieri portocalii. Ca toate picturile sale „de iarnă”, „legătura cu gheața” se distinge printr-o subtilitate de neegalat, pictând publicului său o adevărată poveste de iarnă.
Toți istoricii de artă americani sunt de acord că, bazându-se pe impresionismul francez și tonalismul american, Tuoktman a reușit să își găsească propria manieră și stil, luând cel mai interesant din aceste două direcții de frunte, „respirând” în peisaje excelente „vii”.