Pictura a fost pictată în 1887 în timpul unei șederi la Paris. La acea vreme, Montmartre nu era încă un oraș în sensul deplin al cuvântului. Cea mai mare parte a fost ocupată de câmpuri și case de sate, deși treptat Montmartre începuse deja să devină parte a capitalei franceze.
Van Gogh a descris atunci partea încă tipică Montmartre, unde grădinile erau adiacente câmpurilor. Trei mori erau foarte populare printre turiști. Pe unul dintre ele, cel mai înalt, se afla o punte de observare, de unde se deschidea o priveliște frumoasă asupra Parisului.
Van Gogh a creat un peisaj foarte ușor, atmosferic și aerisit. Pe fundalul unui cer luminos, cu nori cirrus lila, se pot vedea mori și acoperișuri de casă pictate în nuanțe de albastru. Un prim plan larg și spațios este rezervat câmpurilor. Culoarea pământului se încadrează foarte armonios în culoarea de ansamblu datorită combinației de nuanțe de ocru cald cu lovituri de albastru și liliac.
Această imagine este una dintre lucrările timpurii ale perioadei de la Paris. Portretizând grădinile, Van Gogh folosește lovituri scurte de nuanțe contrastante, ceea ce indică familiaritatea acestuia cu tehnica impresionismului. Cerul este scris într-o manieră mai calmă, clasică. Prin predominanța tonurilor de albastru, Van Gogh a reușit să transmită atmosfera aerisită a unei zone neatinse.