Această fantastică capodoperă Bosch este una dintre cele mai cunoscute lucrări din istoria picturii mondiale. Spațiul său este dens umplut cu personaje și scene diverse: viziuni în paradis, imagini cu căderea omului, monștri de coșmar și creaturi ale prăpastiei infernale. Panoul central al tripticului este locuit de un număr imens de nuduri, păsări uriașe, obiecte ciudate, etc. Aceasta este apoteoza păcatului. Panourile din stânga și din dreapta sunt Paradisul, respectiv Iadul.
Astfel, tripticul, așa cum era, „se prăbușește” în fața ochilor în mulți subiecți aproape întâmplători, în final „se adună” într-o anumită imagine terminată a lumii. Adevărat, nu totul este atât de simplu cu interpretarea acestei imagini. De ce, de exemplu, personajele panoului central se aruncă cu tot felul de bucurii, astfel, în general, imaculate? Poate că aceasta nu este o imagine colectivă a păcatului uman, ci o încercare de a construi un fel de paradis artificial creat de simțurile noastre? Sau unul dintre istoricii artei are dreptate care a susținut că gândul lui Bosch este să arate aici starea care a precedat căderea lui Adam și Eva? Numărul de versiuni cu privire la semnificația acestei lucrări de Bosch este nenumărat, dar continuă să-și păstreze cu încăpățânare secretul, dezvăluindu-se fiecărei noi generații de oameni într-un mod diferit.
Penetrată de o săgeată și parcă tăiată de un cuțit, o pereche uriașă de urechi se deplasează pe peisajul întunecat al panoului drept, zdrobind oamenii în drum. Personaje fantastice se ascund în umbra figurii. Există istorici de artă care susțin că litera „M”, gravată pe lama unui cuțit, se referă la numele persoanei cu care Bosch a fost în relații ostile. Alți experți consideră că această scrisoare este un semn al Anticristului sau al întregii lumi. Creația fanteziei Bosch arată dezgustătoare și înfiorătoare.
Acest sentiment este sporit de însăși natura imaginii, care implică scrierea atentă a micilor detalii naturaliste. Bosch, în general, se deosebește de alți artiști prin marea sa capacitate de a prezenta incredibilul ca fiind destul de obișnuit, real, de zi cu zi. Artistul observă cu atenție umbrele aruncate de pliurile urechilor și săgeata care străpunge urechile, neobișnuit de vizibil și natural arată sânge uscat. Umbrele netede însoțesc îndoirea lamei cuțitului cu crestăturile sale nefăcute. Bărbații fragili, rupți, sunt luminați de reflecțiile focului iadului care ardea în depărtare.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)