Tabloul „Femeia din grădină” a fost pictat în 1887 la Paris. Aceasta reflecta pasiunea lui Van Gogh pentru ideile impresionismului. Toată atenția artistului este concentrată pe transmiterea unor impresii momentane despre ceea ce a văzut. Femeia care aleargă, ca din întâmplare, aruncă o privire asupra picturii autorului într-un colț al grădinii. Un moment surprins brusc se reflectă imediat pe pânză, unde strălucirea impresiilor este transmisă prin intensitatea combinațiilor colorate.
Întregul fundal este pictat în nuanțe luminoase de albastru. Acest lucru îl îndepărtează de privitor și îi oferă imaginii o nuanță de reverență. Pe fundalul acestui albastru strălucitor, iese în evidență figura unei femei. Rochia ei albă este pictată folosind o varietate de nuanțe de culori pastelate, iar loviturile subțiri dinamice fac ca figura să fie ușoară, în ciuda unor greutate a formelor.
Trăsăturile faciale sunt foarte generalizate, dar acest lucru nu privează imaginea expresivității. Van Gogh a reușit să transmită într-un mod evaziv starea de spirit bună a eroinei, care a întors capul cu interes în direcția artistului și purtând cu atenție un buchet colorat în mână.
Dinamismul figurii creează un contrast puternic cu compoziția generală a peisajului. Spațiul este delimitat de un perete de copaci în fundal și de doi copaci tineri pe ambele părți. Dar o asemenea apropiere nu creează sentimente negative, ci, dimpotrivă, formează un mic spațiu confortabil care vă permite să vă concentrați toată atenția privitorului asupra imaginii eroinei.