Un portret al unei femei tahitiene într-o rochie europeană și cu o floare în păr este una dintre primele lucrări ale lui Gauguin din prima perioadă tahitiană.
În 1891, pictorul s-a mutat pe insulă și s-a stabilit acolo, după ce a cumpărat o colibă. Un nou mod de viață, moravuri și moduri de viață complet diferite, o estetică diferită a mulțumit și a inspirat Gauguin.
Eroina din imagine este un vecin al artistului care s-a uitat curios la coliba unui nou-venit european, nu îndrăznind să-l deranjeze. Cu toate acestea, curiozitatea încă predomina și odată a fost pe cale. Femeia a cerut permisiunea să vadă reproduceri ale unor tablouri care erau atârnate pe pereții colibei lui Gauguin. Gravuri japoneze, picturi ale primitiviștilor, Monet a fascinat o femeie tahitiană necunoscută cu pictura.
În timp ce oaspetele avea în vedere tablourile, Gauguin a făcut o schiță a portretului ei, care a stânjenit foarte mult insula. Ea s-a repezit imediat, dar s-a întors curând îmbrăcată inteligent și cu o floare în păr.
Nu cu mult timp în urmă, misionarii francezi au început să lucreze activ pentru a converti tahitenii „sălbatici” în creștinism și au obținut un succes considerabil. De aceea, o femeie pozează pentru o artistă într-o rochie europeană. În părul ei, floarea ei tradițională este gardenia sau tiara Tahitian. Această floare este încă importantă pentru populația locală – este un simbol al acestui pământ, în plus, a fost glorificată de parfumeri, folosind o tiara pentru a realiza parfumuri rafinate.
O astfel de combinație ciudată – un aspect neobișnuit, departe de înțelegerea tradițională a frumuseții, o ținută simplă, dar civilizată și o floare, care este un simbol al insulei, surprinde și publicul modern, fără să mai vorbim de publicul care a admirat opera imediat după crearea ei. Gauguin însuși a fost mulțumit de tablou și l-a trimis pe unul dintre primii pe continent, unde a ajuns aproape imediat în colecția privată a lui Jacobsen.
În ceea ce privește latura tehnică a imaginii, puteți observa imediat că imaginea poartă o amprentă a stilului individual al autorului, care se manifestă nu numai în alegerea parcelei, ci și în întruchiparea ei – culori strălucitoare, contrastante, contur pronunțat, decorativitate și culoare. În realizarea compoziției, Gauguin folosește și tehnicile sale preferate – un fundal galben-roșu strălucitor este stilizat cu flori, care conferă imaginii o completitate și echilibrează spațiul.
Astăzi, această capodoperă remarcabilă poate fi găsită la Copenhaga, în New Carlsberg Glyptotek.