Una dintre cele mai poetice alegorii ale artistului, o reflectare a dualității conștiinței sale. Numele pentru imagine a fost inventat de prietenul francez de Chagall, Blaise Sandrar.
Pentru toate convențiile naiv fabuloase, de diferite scale, linii de compoziție și geometrie vitală sunt vizibile aici. Divizarea în sectoare prin linii care se intersectează în unghiuri diferite indică apropierea de cubism. Încălcarea perspectivei, nepotrivirea dimensiunilor – tehnici ale Fauvismului; crearea de culori cu culori naturale este întruchiparea tendințelor impresioniste.
În centru sunt capetele și caii artistului, uniți de un fir de priviri abia vizibile. Sunt ca într-un singur cerc, un fel de „cerc al vieții satului”. O comunitate ciudată între om și animal este susținută de contrastul culorilor roșu și verde. Profilul persoanei din dreapta, cu ochii semitransparenti care privesc la distanță este un fel de autoportret al artistului.
În fundal, o femeie – simbol al fertilității – ca și cum ar fugi dintr-un țăran cu o coasă, în timp ce este înfățișată cu susul în jos, ceea ce poate fi perceput ca un transfer de dificultăți în înțelegerea sexelor. În spatele lor se află un sat în care case colorate, unele înălțate, simbolizează Vitebsk, originar din Chagall. Mai jos este copacul vieții și luna obscurând soarele. Fiecare dintre scenele din această imagine este profund simbolică și provoacă mai multe asocieri. Aceasta ne permite să ne imaginăm și să înțelegem întreaga imagine neobișnuită a lumii artistului.