Vopsind peisaje, Van Gogh încearcă să transmită starea în continuă schimbare a naturii. În parcul d’Arganson, unde a vizitat deseori în aer liber, a fost atras de iluminarea neobișnuită. O rază strălucitoare de soare de vară luminează un tufiș înflorit într-un colț umbrit al grădinii.
Pentru a prinde o stare trecătoare și trecătoare rapidă, autorul folosește lovituri largi și rapide de vopsea care transmit cu succes textura ierbii, frunzișului și a unei căi călcate, care trece pe lângă o tufă luxuriantă luminată. În umbră, verdele tăiat este combinat cu nuanțe reci de cobalt, iar senzația de lumină este îmbunătățită de o culoare galbenă caldă. Artistul aproape că nu amestecă vopsele pe paletă folosind tehnica impresionistă a unei pensule separate. Datorită acestui lucru, vopselele fac imaginea neobișnuit de plină de viață, strălucitoare și strălucitoare cu culori pure saturate.
Compoziția imaginii este construită în așa fel încât toată atenția să fie concentrată pe tufișul înflorit care luminează din lumină strălucitoare. Copacii din fundal creează un contur întunecat în jurul lui, care ajută artistul să sporească senzația de lumină. Sunt scrise în general, într-o singură masă, dar la fel de multicolore ca toate celelalte elemente ale peisajului. În depărtare puteți vedea râul larg cu un pod masiv, pe care Van Gogh îl înfățișa în celelalte tablouri.