Pictura „Cercuri într-un cerc” demonstrează stilul particular al lui Kandinsky de la începutul anilor 1920, când a început să predea la Bauhaus din Weimar. S-a îndepărtat de stilul spontan al picturii în compoziție geometrică.
În această lucrare, un cerc negru înconjoară douăzeci și șase de cercuri care se intersectează de diferite dimensiuni și culori, multe dintre ele intersectate de linii negre drepte. Două raze strălucitoare de albastru și galben, care trec din colțurile superioare se intersectează spre centru, schimbând culorile cercurilor unde se suprapun între ele.
Deși tabloul „Cercurile într-un cerc” este vizibil diferit de celelalte lucrări ale lui Kandinsky la începutul secolului XX, acesta reflectă credința sa continuă că anumite culori și forme înseamnă emoții care pot fi codificate și combinate într-un singur întreg, ceea ce reflectă armonia cosmosului.
Pentru Kandinsky, cercul, una dintre cele mai elementare forme, avea un sens simbolic, cosmic. El a scris că „un cerc este o sinteză a celor mai mari opoziții. Acesta combină concentric și excentric într-o singură formă și în echilibru.” În 1931, într-o scrisoare către Emily Hug de la Muzeul de Artă din Philadelphia, el a descris „Cercurile într-un cerc” drept „prima imagine a unei mine pentru a aduce în prim plan tema cercurilor”.
„Cercuri într-un cerc” este o compoziție compactă închisă. Kandinsky a început un studiu atent al cercului ca bloc de artă, începând cu această imagine. Cercul negru exterior, de parcă cel de-al doilea cadru pentru imagine, ne încurajează să ne concentrăm asupra interacțiunii cercurilor interioare și a celor două dungi diagonale care se intersectează pentru a îmbunătăți efectul, adăugând perspectivă compoziției.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)