În anii 1860, Nikolai Nikolayevich Ge a început să apeleze la subiecte religioase, continuând astfel tradiția care s-a dezvoltat în opera lui A. A. Ivanov.
La ferma Ivanovskoye din provincia Cernigov, Ge a trăit până la moartea sa. Aici a reflectat asupra ultimelor zile ale lui Hristos și s-a gândit la crearea ciclului evanghelic al lucrărilor.
În anii 1860-1880, societatea rusă era îngrijorată de moralitate, de bine și de rău, de imperfecțiunea naturii umane, de opțiuni pentru degenerarea omului în această lume. Toate acestea s-au exprimat în literatură și pictură. Ge a pus aceste întrebări în ciclul său evanghelic atât de accentuat încât picturile sale au provocat o respingere completă sau încântarea unor cunoscători ai picturii. Picturile sale au fost interzise să fie afișate în colecții private și în expoziții.
Societatea a șocat în primul rând chipul lui Hristos. Cu Ge, el nu este un om al lui Dumnezeu, ci o persoană obișnuită cu toate aspirațiile conflictuale ale sufletului.
În lucrarea „Ce este adevărul?” Ge din titlu în sine denotă principala întrebare a epocii. Compoziția se bazează pe opoziția a două viziuni ale lumii opuse. Pilat, trecând pe lângă Hristos, nu intenționează să se angajeze într-un argument îndelungat, deoarece a luat deja o decizie. Pilatul este plasat în prim-plan într-un spațiu luminat de soare. Artistul îl înfățișează din spate, datorită pliurilor hainelor sale, figura seamănă cu o coloană antică.
Hristos, dimpotrivă, este descris în umbră. Este ca și cum ar fi condus într-un colț, dar expresia de pe fața lui indică disponibilitatea de a rezista răului. Hristos este departe de smerenie și crede în adevărul său. Dar adevărul său pentru Pilat este situat în întuneric, unde nu-l vede. Procurorul ridică mâna într-un gest de întrebare care părea să împartă spațiul între cei doi eroi.
Scopul artistului a fost de a crea o lucrare care să trezească sufletul la reflecție și să vă facă să vă gândiți la problemele ființei.