Dintre pictorii germani ai secolului al XVI-lea, cel mai apropiat de uriașul Albrecht Dürer pentru căutări creative, asemănarea compozițiilor și structurii structurale a picturii este opera lui Hans Baldung Green și Hans von Kulmbach. Hans von Kulmbach a fost elev al amintitului artist de la Veneția Jacopo de Barbari și, eventual, Dürer. În pictura cu mai multe figuri din 1511
„Adorarea Magilor” îl imită clar pe Dürer. Aici putem remarca o nouă interpretare seculară a complotului religios, aranjarea gratuită a figurilor. Aceeași expresie a sentimentelor umane poate fi găsită într-o oarecare măsură în imaginile „Hristosului care suferă”, care au fost răspândite în acea epocă; unul dintre ele, situat pe portalul vestic al Catedralei Ulm, a fost realizat în 1429 de tânărul de atunci Hans Mulcher, ale cărui tablouri au fost menționate mai sus.
În perioada târzie a operei sale, Mulcher a devenit primul sculptor german, în a cărui operă caracteristicile realiste dobândesc un caracter clar exprimat. Creat de el în 1456-1458. o statuie a unei madone și a unui copil dintr-un copac pictat pentru altarul bisericii din Sterzing, în ciuda detaliilor tradiționale gotice, poartă în aparența sa măiestrică și calmă un simț clar tangibil al demnității umane. Trăsăturile de noutate conținute de ea devin deosebit de evidente atunci când sunt comparate cu statuile Madonei anonime, obișnuite pentru mijlocul și a doua jumătate a secolului, în cele mai multe dintre eleganța gotică rafinată și sofisticată dobândește trăsăturile manierismului și a pretențiozității complexe.
În „Madonna” lui Mulcher, ca și în tablourile sale, conține o nuanță de adevăr de viață simplu și chiar nepoliticos. Din păcate, nu putem judeca opera sculpturală a lui Mulcher cu suficientă completitudine și certitudine, întrucât a fost șeful și conducătorul unui mare atelier din Ulm, care a realizat multe altare sculptate și pictate, în care este dificil să separe activitatea elevilor și ucenicilor săi de propriile căutări și descoperiri.