„… După mulți ani de muncă, Cezanne a epuizat cu adevărat toate posibilitățile pe care Ja de Buffan și împrejurimile sale i le-ar putea oferi. Acum dealurile Tolonei atrag din ce în ce mai mult artistul. Nu se mulțumește cu camera din Castelul Negru, Cezanne a închiriat o mică casă din sat în apropiere. cu o carieră de bibbem, oriunde se îndreaptă Cezanne, el poate acum adăposti accesorii pentru muncă, face o pauză, mănâncă o bucată mică de pâine cu o bucată de brânză – artistul se întoarce rar în doamna pentru cină – pentru a citi Lucretius sau Virgil.
O pădure de pin vechi, încă păstrată, acoperă dealul. Arbori bătrâni puternici, blocuri imense împrăștiate ale unei cariere oferă imaginației lui Cezanne motive magnifice, care sunt în ton cu dispoziția artistului, în a cărui viață a venit sezonul de toamnă. Cézanne, însă, are doar 57 de ani, dar simte că apusul se apropie, se gândește la moarte aproape. El știe ce este legat de acest pământ, că ziua nu este departe de a-și accepta cenușa.
Oh, acest pământ! El o iubește așa cum nu o mai făcuse niciodată. El este trup din carnea ei. Prin ea, el a pătruns în chiar adâncurile lucrurilor. A fost o perioadă în care în pictura sa s-a străduit să îndrepte linia, s-a îndrăgostit de orizontală, de piramidele, de diferite forme geometrice, lumea părea ordonată, măsurată, înțelepciune și voință în sine. acum lumea pentru el este o viață plină de sânge, bătând pentru totdeauna din intestinele pământului, pe care artistul încearcă să le transmită cu peria sa frenetică, în timp ce se exprimă.
Cu toată ființa sa, el este conectat cu această lume vastă. El a prins în el acel dinamism, acea mișcare veșnică, care impulsionează continuu forțele impregnante la viață. Pe pânzele sale încadrate de frunziș și roci, o carieră de Bibemu și pinii Castelului Negru apar ca un fel de revelație. Cezanne aduce în realitatea înconjurătoare anxietatea sufletului său neliniștit, conferă peisajului o pasiune aproape tragică. Ritmul tablourilor sale devine tot mai rapid: vopselele ating o strălucire și o putere incredibile. De acum, picturile lui Cezanne sunt o melodie patetică… „
(1 votes, average: 5,00 out of 5)