Căi ferate – Edouard Manet

Căi ferate   Edouard Manet

Mane avea un talent uimitor – să surprindă scene de zi cu zi din viața de zi cu zi, aparent obișnuite și să atragă atenția altora asupra lor. Oameni care sunt ocupați cu activități de zi cu zi, oameni care pot fi întâmpinați pur și simplu mergând afară.

Multe dintre lucrările lui Manet strigă pur și simplu – „De ce ai nevoie de tablouri, privește în jur și vezi”. „Căi ferate” – una dintre acestea, o imagine surprinzător de luminoasă și simplă. Înfățișează o fată tânără așezată pe marginea unui gard de zăbrele și o fetiță care privește după gratii. Pot fi surori – sau o fată guvernatoare care se plimbă cu un copil. În orice caz, ele privesc în diferite direcții – fața fetei nu este vizibilă, fata se uită direct în fața privitorului, ca și cum tocmai i-a sunat și este nemulțumită că a fost smulsă din carte.

Poate în ea despre dragoste. Poate despre aventuri magice. Poate despre o viață simplă de zi cu zi sau despre aventurile emoționante ale unui detectiv celebru. În brațele ei doarme un cățeluș, cartea este deschisă la mijloc. Este necesar să privim departe de imagine – și se pare că fata a revenit din nou la lectură.

Fata este ocupată cu alta. Stând pe vârfuri, aplecându-se înainte, se uită în spatele gardului, la calea ferată, unde un tren ajunge în puf de fum și aburi. Poate că vrea să plece într-o călătorie și să găsească aventuri uimitoare și prieteni buni în ea.

Poate că nu a călătorit niciodată cu trenul și și-a dorit-o cu pasiune – sau poate, dimpotrivă, a călărit și se lasă amintit de dulci. Mâinile ei pe tije. Capul ușor înclinat – încăpățânat, cu atenție. Faptul că pentru prietena ei mai mare este doar o realitate simplă – cenușie, care poate și ar trebui schimbată pentru realitatea cărții, pentru ea însăși – un miracol, un basm înflăcărat, care merită să neglijeze lectura de dragul ei. Și cățelul doarme. El are nevoie doar de oameni și un os.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5,00 out of 5)