Una dintre cele mai proeminente figuri în arta Florenței din ultima treime a secolului al XV-lea. este Andrea del Verrocchio. Conducând un mare atelier care a efectuat numeroase comenzi pentru Florența și alte orașe din Italia, el a instruit o întreagă generație de artiști, printre care se numărau mulți artiști de seamă, inclusiv Leonardo da Vinci.
Andrea Verrocchio a fost un artist de excepție, sculptor, arhitect, gravor și bijutier. A lucrat în epoca Renașterii italiene timpurii. Punctul de pornire al artei sale a fost un delicat echilibru dialectic între realitatea unei lumi în continuă schimbare și realitatea evazivă a unei imagini fantastice. Maestrul, totuși, se îndepărtează treptat de la un astfel de concept, dobândind o viziune tot mai largă asupra artei.
Verrocchio provenea dintre aurii florentini. De-a lungul vieții, a rămas convins că experiența practică este mult mai importantă în artă decât știința, preferând teoria metodei de căutare intuitivă. Idealul pentru Verrocchio era un om care putea stabili un echilibru între cursul vieții sale și schimbarea constantă a naturii.
Artistul vede tradițiile culturii florentine în naturalism, sarcina artei constă în identificarea frumuseții împrăștiate în natură. Îi plac cele mai fine bijuterii cu un gust naturalist, realizate cu un scop intelectual – să adauge imaginii adevărate a lucrurilor rodul minții umane. Verrocchio a aflat asta în atelierul unui bijutier. Cel mai mult numele său a fost glorificat prin sculptură, totuși, el s-a ocupat și de pictură până la sfârșitul zilelor sale.
În celebra galerie Uffizi din Florența, se păstrează tabloul lui Andrea Verrocchio „Botezul lui Hristos”. A fost scris chiar la începutul anilor 70. Quattrocento, adică la sfârșitul Renașterii timpurii în Italia și este, în general, foarte tipic pentru această epocă. În prezentarea figurilor, participanții la scena botezului, încă se poate simți influența tradițiilor picturii medievale. Par incorpore și plate, ca și cum ar fi sculptate din material uscat, dur. Mișcările și gesturile lor sunt unghiulare și constrânse, de parcă se mișcă doar în două dimensiuni. Expresiile faciale sunt abstracte si lipsite de personalitate. Acestea nu sunt oameni vii, ci imagini simbolice, maiestuoase și spiritualizate. Peisajul din fundal este lipsit de perspectivă și pare un decor pitoresc. Iar peisajul, cifrele și întreaga compoziție par condiționate.
Figura unui înger pictat nu de Verrocchio, ci de tânărul său student Leonardo da Vinci se remarcă involuntar în partea stângă a imaginii cu naturalețea și ușurința sa. Acest înger, atât de grațios în genunchi și întorcându-și capul, cu o privire profundă și radiantă, este o creație a unei alte ere – Înalta Renaștere, o epocă cu adevărat de aur a artei italiene.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)