Autoportret în fața unui șevalet – Vincent Van Gogh

Autoportret în fața unui șevalet   Vincent Van Gogh

Printre lucrările de creație ale lui Vincent Van Gogh, există o serie de autoportrete, fiecare dintre ele fiind remarcat prin originalitatea și experiența sa specială.

Un exemplu în acest sens este „Autoportretul în fața unui șevalet”, creat de artist în 1888. În prezent, autoportretul se află la Amsterdam, la Muzeul Van Gogh.

În ciuda alegerii artistului de un fundal destul de ușor și, s-ar putea spune, de un alb alb, autoportretul are un anumit caracter ponderat. Un fundal ușor înfășoară strâns figura lui Van Gogh, alunecând de-a lungul contururilor vestimentare și aproape contopindu-se cu un ton translucid al pielii.

Întreaga figură și întreaga imagine a artistului sunt îndepărtate de lumină și sunt în umbră, ceea ce conferă imaginii o relație complexă lumină-umbră. Fața artistului este înfățișată cu un blackout, ceea ce conferă o stare de tensiune, concentrare extremă și un fel de activitate interioară ascunsă unui observator neatent, grav saturat de impulsuri senzuale ale vieții interioare.

În primul rând, privirile și privirile artistului sunt lovite. Ochii adânci întunecați par să se opună fundalului prea luminos al imaginii. Ele servesc ca o reflectare a ceva alarmant și nerostit.

Fundalul luminos este prezentat ca un singur punct de culoare solidă, un fel de contrabalansare imaginii artistului, arzând sub dinamica loviturii. Liniile-lovituri dinamice, cu ajutorul cărora este transmis aspectul și esența artistului, servesc la orice și unele indicii că imaginea prezentată de noi este impetuosă și ambiguă.

Simbolurile centrale ale acestei pânze pot fi considerate șevaletul, peria și paleta înfățișate. De la ei, ca și cum ar emana acea energie creativă invizibilă, care infectează totul în jurul cu căldura particulelor colorate prin fluxuri dinamice radiante.

Autoportretul este complicat în percepția sa. Înțelegerea sa unidimensională este incorectă și primitivă, iar orice încercare de interpretare nu este disponibilă. Pânza face percepția mai complexă și caută subtexturi, la fel ca formulele fabuloase. Hainele artistului sunt ca un cer înstelat sau un spațiu de noapte, care a fost treptat umplut cu licăriri de culoare aprinsă, ascuțite și incontrolabile ca natura și sufletul artistic al lui Vincent Van Gogh.