Adevăratul primitivism al lui Larionov începe cu pânzele Ciclului soldatului, expus pentru prima dată pe Jack of Diamonds în 1910. Linia la scară completă și linia de semnalizare sunt, de asemenea, clar urmărite aici. Lucrările „În apropierea taberei” și „Dimineața în baracă” aparțin stratului natural. Pânzele „Soldatul fumat” și „Soldatul la călare” sunt cei mai strălucitori reprezentanți ai stilului de semnalizare al primitivismului „pur” al lui Larion.
Este de remarcat faptul că în aceste pânze, Larionov a început să contacteze direct privitorul cu ajutorul a numeroase semnături pe pânzele sale. Așa că, de exemplu, peste imaginea unui sabru el a înscris „sabre”, iar peste un soldat cu un acordeon – „soldat”. Într-unul dintre picturi, el pune aceste semnături pe gard, par să fie desenate cu cretă, în alte tablouri asemenea inscripții sunt deja afișate direct pe suprafața pânzei și sunt destinate, ca pe pub-uri sau indicatoare, direct publicului.
Autoportretul lui Larionov, pe care l-a prezentat la expoziția Jack of Diamonds, a fost un fel de provocare pentru publicul lui Larionov. Autorul însuși a apărut în fața publicului îmbrăcat în aceeași „mască de bine” pe care a pus-o pe celelalte personaje ale sale. Larionov nu a putut rezista ocaziei de a „juca pe scena pânzelor sale”. Artistul s-a înfățișat după chipul unui soldat-gaer, al unui glumeț și al unui coleg vesel. Privitorul vede o figură în cămașa inferioară a unui soldat, cu gâtul gol și o tunsoare de cazarmă.
Estetica de joc a portarului este poate cea mai distinctă aici: autoportretul este un apel sfidător de grotesc pentru mulțimea farselor și aceasta implică nu doar o simplă față cu un zâmbet dezarmant cu dinți albi, ci și inscripția unui autor făcută pe umărul soldatului: „Portretul lui Larionov”.