Nude este una dintre constantele creativității Ingres. Charles Baudelaire a spus că artistul „urmărește curbele corpului feminin cu pasiunea unui iubit ardent”. Teofilul Gauthier a considerat „Venus Anadiomene” din Ingres o renaștere a clasicismului grec, numind-o „redescoperită Venus sculptată de marea Apelă”. „Sursa”, 1820-1856 prezintă privitorului un alt arhetip al figurii clasice, extrem de idealizat și, în același timp, complet senzual.
Ingres a lucrat extrem de dureros pe nudurile sale, încercând să îmbine emoționalitatea cu severitatea și neînlocuirea formei. Desenele pregătitoare pentru „Big Odalisque” arată lungul proces de căutare a posturii necesare eroinei, datorită căreia imaginea se transformă într-o adevărată capodoperă. Și dacă în schițele inițiale artistul a fost clar dus de o anumită „erotizare” a imaginii viitoare, atunci jocul emoțional a cedat treptat unei lucrări „formale” minuțioase.
Corpul feminin a fost transformat într-o formă plastică, o idee, care, însă, nu a diminuat imaginea creată de vioiciune și atractivitate erotică. O astfel de idealizare este, în general, o trăsătură caracteristică a nudurilor din Ingres. Această abordare nu a fost întotdeauna binevenită de critica de artă. Deci, spiritul eroinei „Roger și Angelica” a numit „al treilea sân”. Cuvinte similare s-au spus despre filmul „Angelica înlănțuită”. Gâtul zeiței din tabloul „Jupiter și Thetis” a fost comparat cu gâscă, iar „Marele Odalisque” a găsit o vertebră cervicală în plus. În același timp, nu au văzut continuitatea îndrăzneței lui Ingres, provenind din experiențele de denaturare a formei, pe care manieștii italieni și francezi le-au „remarcat” în istoria picturii.
(1 votes, average: 5,00 out of 5)