Cine știe, dacă Manet ar putea deveni unul dintre fondatorii impresionismului, dacă profesorul său, pictorul Tom Couture, nu a numit tabloul „Amantul Absinthe” – „infamia”. Însă tânărul artist a muncit din greu toată iarna 1858-1859, crezând că el creează o capodoperă, iar profesorul, și cu el publicul și juriul Salonului de la Paris, vor putea aprecia opera. Speranțele nu s-au concretizat: Couture, Manet nu se va mai întâlni din cauza resentimentelor, iar printre membrii juriului Salonului, doar Delacroix a recunoscut imaginea.
În timp ce lucrează la Absinthe Lover, E. Manet a respectat totuși cerințele Școlii Couture, experții notează pregătirea pânzei așa cum este cerută de pictura academică, distribuția umbrelor respectă standardele stabilite. Este adevărat, se observă o serie de deficiențe rezonabile.
Din păcate, mentorul și criticii de artă au putut observa în lucrare doar un parizian beat, pe care mulți îl atârnau în Luvru. Junkman Collard, care a pozat pentru artist, a fost foarte fericit de pictură, mai târziu a distrat-o constant pe Manet, care a lucrat în atelier. Se crede că prietenul artistului, poetul Baudelaire, a reușit să-l determine pe Manet să vadă într-un junkman bețiv o imagine potrivită pentru crearea unei imagini.
Absinthe, a fost completat de Manet puțin mai târziu. În opinia sa, acest lucru a dat expresivitate lucrării.