„Alegoria prudenței” a fost pictată în ulei în 1565-1570. Autoria este atribuită pictorului italian Titian.
Lucrarea prezintă trei capete de animale care privesc în direcții diferite, sub trei capete umane. În analiză, imaginea este interpretată la mai multe „niveluri”.
La acest nivel, sunt reprezentate tinerețea umană, maturitatea și bătrânețea. Poate că capetele simbolizează un concept mai larg al timpului în sine, înfățișează trecutul, prezentul și viitorul. Această temă se repetă în capetele de animale, care, conform unor tradiții, sunt asociate cu perioadele de timp corespunzătoare.
Un alt nivel, datorită căruia imaginea și-a dobândit numele actual, se bazează pe o semnătură abia vizibilă, care scrie: „EX PRAETERITO | PRAESENS PRUDENTER AGIT | NE FUTURA ACTIONE DETURPET”. Acesta sugerează că imaginea este într-un anumit fel legată de aventurile din tinerețea lui Titian și de momentul în care artistul s-a gândit să plătească pentru acte erupționale.
Astfel, imaginea acționează ca un consilier vizual din trei generații, chemând să acționeze prudent și prudent, transferând această experiență descendenților săi.
Cu toate acestea, mai recent, imaginea a fost explicată într-un mod complet diferit. În locul „alegoriei prudenței”, tema lucrării a fost definită drept „păcatul și pocăința”. Din acest punct de vedere, Titian arată incapacitatea de a acționa în tinerețe și vârstă adultă cu prudență și prudență, ceea ce la bătrânețe duce la regret și tristețe.
În acest plan, imaginea a fost interpretată ca o declarație de prudență, care vine la bătrânețe, cu experiență. Această interpretare respinge ideea că persoanele în vârstă reprezintă un pericol pentru artele vizuale.
Există o versiune pe care tabloul îl prezintă pe Titian și pe cei doi asistenți ai săi. Nu contravine interpretărilor de mai sus.